RSS

Nicolae Braniște

Braniste

 

Castanele toamnei

 

Calc pe castane fără rost,

Căzute din podoaba toamnei,

Peste pavele puse prost,

Sub pașii mei ușori, pe-alei.

 

Și eu mă-mpiedic de ele,

Au colțuri ieșite-n decor,

Par șiruri de rândunele,

Cu aripi întinse de zbor.

 

La o parte dau frunze căzute,

Adunate-n covor fără preț,

Din arămiul toamnei iubite,

Călcate-n picior, cu dispreț.

 

Iar, toamna mai pune un an,

Pe crengi de pom și peste vieți,

Peste coroana bietului castan,

Pe umbra lui rămasă-n ceți.

 

Pașii-mi se-abat către izvor,

La rădăcini ce urcă seva,

Spre vârf de cer izbăvitor,

Ce-n toamnă-și pierde verva.

 

Cuvinte găsesc sub frunze,

Dintr-un motiv ce-mi dă fiori,

Ramuri, iar, rămas-au lehuze,

Până la primăvara cu flori.

 

Cu piciorul dau la noroc,

La rodul toamnei, cu un rost,

În cale-mi ieșit din ghioc,

Peste pavele puse prost.

Advertisements
 
Leave a comment

Posted by on October 8, 2018 in Uncategorized

 

Nicolae Braniște

Braniste

 

 

Speranța unei nații

 

Aud tropăind vorbe pompoase,

Tirade, la graniță de Centenar,

Simți, praful de pușcă ce miroase,

Cădelnițat din Sfântul har.

 

Timpul s-a scurs într-o clipită,

Un veac de-amăgiri și de dureri,

Istoria cea schingiuită,

Ce-au vrut să facă marile puteri.

 

Un neam înșelat de speranță,

La cruci, flori pune neîncetat,

Aprinde lumânări de credință,

Făr’ a pierde iubirea vreodat.

 

S-o luăm de la capăt cer strămoșii,

Nici gândul nu ne lasă liniștiți,

Cu-al lor arcuș ne cheamă virtuoșii,

La Hora Mare, frați nedespărțiți.

 

Popor visător, cu doină și balade,

A-ndurat dictate și nelegiuiri,

Tratate de pace pierdute-n nade,

Ani grei de suferințe fără regăsiri.

 

De glia străbună legat e tricolorul,

Ca graiul lăsat de Dumnezeu,

Suflete de om care știu ce-i dorul,

Jertfa nației pentru același Eu.

 
Leave a comment

Posted by on September 15, 2018 in Uncategorized

 

Nicolae Braniște

Braniste

 

 

O tempora!

 

 

O tempora!, mai stai,

Nu te grăbi, atâta,

Zile, mai lungi să dai,

Să trecem suta.

 

Nu fi nerăbdător,

Mai stai la o cafea,

Bine-i în pridvor,

Să sorbi dimineața.

 

Gândește și la noi,

În clepsidră când torni,

Zile, ce nu vin înapoi,

Doar, tu le adormi.

 

O tempora!, mai stai,

Mai prelungește visul,

Nopți lungi să ne dai,

În ele-s paradisul!

 

Pe unde te duci,

Întârzie-ți pașii,

Agață-te și de uluci,

Să ne știe urmașii.

 
Leave a comment

Posted by on September 2, 2018 in Uncategorized

 

Nicolae Braniște

Braniste

 

 

Arome

 

De Sus, toarnă arome,

În briza mării cu zâne,

Din aburi și-aleg forme,

Peste văzduh, stăpâne.

 

 

În ele se-adună Cosmos,

Miros de la meteori,

Din grădina Domnului, frumos,

Prinos parfumat de flori.

 

 

Simt o aromă de ceai,

În briza mării înfiptă,

Ca o cadână din serai,

De dansuri pregătită.

 

 

Te-mbată o aromă de tei,

Din briza mării de seară,

Ieșită-n bikinii poftei,

Să-ndulcească viața amară.

 

 

Între arome, te pierzi,

La visare, îmbie,

Sorb din câmpiile verzi,

Elixirul de reverie.

 
Leave a comment

Posted by on August 2, 2018 in Uncategorized

 

Denisa Popescu

16997859_773391399491705_1135419715040198287_n

 

     ***

 

 

         Mic dejun cu ciocolată,

         Cataif și baclava.

         Seducție de nerespirat,

         Amor clandestin fără perdea.

         Limba, la pândă,

         Se scutură-n spasme.

         Biruit-a dulceața tandră și grea.

         Și-ntre zoburi de liniști

         Pipăie-acum și se-nstăpânește

         Peste-un nedezmierdat

         Sfârc de cafea.

 
Leave a comment

Posted by on August 1, 2018 in Uncategorized

 

Nicolae Braniște

Braniste

 

Unde-i Adevărul?

 

Pe cine să mai asculți,

S-auzi Adevărul?

Poate, pe tine însuți,

Ori pe Iisus, Mântuitorul.

 

Ce-a fost, nu mai e gândul,

S-a deșteptat și la copii,

Nu-și mai așteaptă rândul,

Umblă aiurea, hai-hui.

 

Sufletul, mai luptă cu răul,

Se spovedește pe unde calcă,

Prunc a rămas într-un staul,

Lumină, în trupul de joacă.

 

 

Nici în vin, nu mai e adevăr,

S-a înecat în atâta minciună,

Otrava din cupe, o cumpăr,

S-acopăr falsul din strună.

 

 

Nici seninul nu mai e senin,

E bleu ciel sau de altă culoare,

Numai Raiul a rămas divin,

Dar, și el, numai de sărbătoare.

 

În cumpănă l-a pus chiar viața,

Și-l plimbă, de la Ana la Caiafa,

Pe-o muchie de cuțit cu speranța,

Prin grădinile Bahai din Haifa.

 

 

Adevărul, unde să-l mai caut,

Orbește, dacă iese la lumină,

Poate, de-aceea-i așa precaut,

Stă ascuns și vine numai la Cină.

 
Leave a comment

Posted by on July 23, 2018 in Uncategorized

 

Denisa Popescu

16997859_773391399491705_1135419715040198287_n

 

”Ce să fie dincolo de azi?
Amintirea care devine muzică,
Vânt, nisip și, dacă nu ești atent, patimă.
Lumea pe care-o iubești,
Pe care doar o îngădui,
Dar de care, recunoaște, ți-e frică.
Luptă, singurătate
Și uneori dragoste.
Dincolo de azi, nu e mâine.
Dincolo de azi, e sentimentul
Că te poți întoarce acasă,
Ca să spui o rugăciune,
Să te odihnești și să taci.”

 
Leave a comment

Posted by on July 17, 2018 in Uncategorized

 
 
Efemeride

Cultura Generala

Liga Scriitorilor Arges

Blogul Ligii Scriitorilor din Argeș

ROXANA

"FUGI DE LINGUSITORI SI DE CEI CE TE LAUDA" (ANTON PANN)