RSS

Denisa Popescu

16997859_773391399491705_1135419715040198287_n

 

”Ce să fie dincolo de azi?
Amintirea care devine muzică,
Vânt, nisip și, dacă nu ești atent, patimă.
Lumea pe care-o iubești,
Pe care doar o îngădui,
Dar de care, recunoaște, ți-e frică.
Luptă, singurătate
Și uneori dragoste.
Dincolo de azi, nu e mâine.
Dincolo de azi, e sentimentul
Că te poți întoarce acasă,
Ca să spui o rugăciune,
Să te odihnești și să taci.”

Advertisements
 
Leave a comment

Posted by on July 17, 2018 in Uncategorized

 

Nicolae Braniște

Braniste Nicolae (1)

 

Sertarul timpului

 

 

Scormon în sertarul timpului,

După ceva ce-am pierdut,

Caut nostalgia trecutului,

Dragoste, cum s-a petrecut.

 

 

Descopăr file îngălbenite,

Pătate de rânduri mărunte,

Din vremuri, cu multe ispite,

Păstrate în locuri dosite.

 

 

Mă cufund în altă lume,

Cu griji, ca ale noastre și sfinți,

Din epoci cu iubiri anume,

Trăite de noi și de părinți.

 

 

Priviri se-opresc în călimară,

Și la tocul cu peniță, uscat,

La lacrima scăpată într-o doară,

Pe-o pagină desprinsă de-a lat.

 

 

Și eu apar printre hârtii,

În brațe, la bunicul dinspre mamă,

Dar și-n alte fotografii,

Copilăria strânsă e în ramă.

 

 

Și mama apare dintr-o poză,

Prinsă-ntre fiii ei, deja bărbați,

Cu chipul ei distins, ce radiază,

Bunătate divină din Sfinți Împărați.

 

 

Refugiu pentru multe amintiri,

Sertarul timpului are de toate,

Dulce, amar, vise, iubiri, trăiri,

Viața din gânduri amestecate.

 

 

Prezentul, și el, are un loc aparte,

Pagini, cu scris mai lăbărțat,

Minciuni și adevăruri îngropate,

Din vremuri, cu mers debusolat.

 

 

Conținutul lor m-a cam speriat,

La vremea lor, când vor citi,

Copiii și nepoții, fără niciun păcat,

N-or să-nțeleagă, se vor răzvrăti.

 

 

De-al meu sertar mă rup cu greu,

Mai pun o filă scrisă, la rând,

Câte una, o să adaug mereu,

În timp mă-ntorc, când și când.

 
Leave a comment

Posted by on July 16, 2018 in Uncategorized

 

Pușa Chiriță

6

 

Cel mai Bun Scop

 

 

Am fluturași tot timpul în stomac  și nu numai, ci și în cap. Deci, mă bucur! Și, când mă bucur sunt prezentă.

În ceea ce mă privește, am început să mă preocup mai puțin de ceea ce gândesc oamenii despre mine si mai mult de ceea ce consider eu despre mine însămi.

Îmi doresc să atribui un sens trecerii mele prin viață. Dintotdeauna am crezut că viața a trecut pe lângă mine. Vreau să-mi schimb percepția învechită și să mă întreb: “Ce înseamnă pentru mine o viață care merită trăită?”

Mulți cred că medicamentele sau stilul de viață sănătos le prelungește viata. Nu le exclud, dar consider că am un medicament gratis si acesta se numește Scopul ales. Da, are si efecte secundare: mulți prieteni, o implicare mai profundă în toate aspectele vieții  și cu un numitor comun, să trec cu nonșalanță peste propria-mi persoana, să văd mai departe de mine. Recunosc, ținta nu este ușor de atins și mă antrenez.

Aleg ce doresc să devin, sunt ceea ce pretind că sunt sau cel puțin  încep prin a conștientiza  ce vreau cu adevarat de la mine.

Aristotel credea că noi decidem, cu mici excepții ceea ce devenim și o facem inconștient, adaug eu. Apropos: Numele lui Aristotel inseamna “cel mai bun scop”.

Sunt un Spirit în corpul meu si conștientizez atitudinea de a depăși dorințele axate pe sine ale personalității care sunt.

Mă întreb: Universul are un scop?

Unii dintre noi știu înca de la începutul vieții lor pentru ce anume sunt făcuți și pentru ce vor să trăiasca, alții iși petrec întreaga viață fără a avea un scop. Scopul, ca misiune m-ar împinge să-mi depașesc limitele și nu doar să supraviețuiesc. Simt ca, un scop aspirațional și de neatins, să nu-i spun ridicol de maret m-ar menține foarte ocupată cu atingerea lui, iar obiectivele adiacente m-ar motiva in fiecare zi la superlativ. Fericirea poate fi gasită numai identificând și straduindu-te sa atingi scopul semnificativ pentru ființa ta.

Benjamin Franklin, când avea 20 ani și-a creat propria listă cu valori și vedea scopul vieții sale din prisma respectării acestor valori. Lista lui cuprindea: moderația, calmul, cumpătarea, abstinența, sinceritatea, dreptatea, hărnicia, ordinea, hotărârea, tăcerea, modestia. Ulterior, Franklin a consemnat respectarea, dar și abaterile de la aceste valori în fiecare zi și până la moartea sa, la 84 de ani.

“Hm, nu știm nimic despre ziua de mâine, treaba noastră este să fim buni si fericiți astăzi”, Sydney Smith

Îmi propun un scop: Sa fiu prezentă in viata mea si, bucurându-le viața oamenilor de lângă mine să mă bucur și eu!

Chonstance

 
Leave a comment

Posted by on July 15, 2018 in Uncategorized

 

SPECTATOR LA CENACLU II

Bebe Bulearcă, de acum integrat în cenaclul Armonii Argeșene,bb1 continuă seria relatărilor pline de detalii de la întâlnirile noastre, având rara calitate de a reda atmosfera. Citiți-l și veți compensa lipsa de la aceste evenimente.

Am dat curs invitatiei redactorului – sef al revistei Cuvantul Argesean,scriitorul Ing Nicolae Cosmescu si am participat cu maxim interes la cenaclu Am ajuns cu foarte putine minute inainte de orele 16 (plecasem de acasa cu mult timp inainte de orele 16 ,dar pe strada am intilnit un vechi colaborator de la protectia muncii care m a retinut 3

Uvertura cenaclului a asigurat-o prof. Vasile Ghițescu.

pentru o discutie prieteneasca),se schimbase locatia,avusese insa grija redactor sef sa ne anunte din timp,de data aceasta am reusit sa o gasesc fara ajutor sau eforturi suplimentare. Sala micuta ,dotata cu scaune confortabile,era dejea plina,membrii cenaclului discutau prieteneste intre ei,redactorul sef care se ocupa de ultimile aranjamente organizatorice,ma zareste si ma invita sa ma asez pe un scaun in randul din fata( probabil sa pot auzii si vedea bine tot ce se intimpla doar fusesm numit reporter de serviciu) In sala se aflau multe personalitati intilnite la lansarea editiei a doua a revistei “Cuvantul Argesean”,dar si cateva doamne necunoscute mie pina acum. 5

dr. ing. Nicolae Braniște, membru al Academiei de Științe Agricole.

Redactorul sef ,cu riguarea inginereasca care l caracterizeaza,a intrat repede in rolul de gazda si coordonator,a prezentat programul a multumit pentru prezenta ,facand remarca ca desi este perioada de concediu membrii cenacluli au raspuns invitatiei,a prezentat participantii noi la cenaclu si chiar pe mine ( marcand putin zambitor rolul onorific pe care mi l a oferit) Nu m am putut abtine si am facut o gluminta spunand ca am ocupat pe pile acest rol,nu stiu daca gluma mea a fost gustata,participantii toti cu studii superioare unii dintre ei cu doctorate ( profesori,medici,cercetatori,ingineri..) oameni foarte 4

dr. Constantin Craifaleanu

seriosi care ocupase sau ocupau pozitii sociale inalte si foarte atenti la ce spunea,eu un om deschis ,format la scoala “resurselor umane “de la Dacia -imi cenzuram mai putin discursul chiar si comportamentul( mea culpa daca am gresit) Redactorul sef propune ca domnul profesor Vasile Ghitescu ( citisem cate ceva din scrierile sale,” Se intilnesc cuvinte pocite si zapacite la tot pasul” si # CONVORBIRI NECONVENTIONALE Mi -a placut felul direct de abordare)sa daschida cenaclu ( a mentionat ca acesta nu poate sa stea pina la sfarsit avea sa onoreze o alta invitatie).Domnul profesor,foarte dezimvolt,iute in miscari si cu figura boema( nu avea asprimea profesorului la catedra) ne vorbeste despre scriitorul Dumitru Constantin Dulcan(neurolog,psihiatru,profesor universitar, scriitor,om de stiinta,cercetator in domeniul constiintei) despre cartea sa ” Inteligenta Materiei” si ne citeste un fragment din -” primele iubiri” am 7

ing. Simona Vasilescu

ascultat fascinat gandindu ma ca toti am trait mai mult sau mai putin intens aceste iubirii nevinovate. Ca sa activeze atmosfera domnul profesor,ne povesteste o traire a sa in anii copilariei de acest gen,o invitatie la intalinirea a unei fete din satul natal pe motivul” ca am prins drag de tine” ,ne explica cu lux de amanunte ca biletul primit de la fatuca a fost descoperit de una dintre surorile sale care l a obligat sa nu se duca la intilnire,frumos povestit, se vedea pe fata domnului profesor ca aceasta amintire era inca vie si a insemnat ceva in viata sa avand regretul ca nu a put pastra biletul respectiv Fostul director al Institutului Pomicol Maracineni,poetul Nicolae Braniste( am aflat ca este fiul preotului si duhonicului de suflet al familei mele,regretatul parinte Emanoil Braniste preotul care mi a oficiat casatoria religioasa 9si care mi a botezat fetita acum 35 ani- am aflat acest lucru permitindu mi sa i pun o intrebare directa domnului doctror Braniste ),ne a incantat cu poemele citie cu patos si sentiment, pe mine personal ( poate si datorita surprizei de afla ca este fiul preotului meu de suflet) m a cucerit pe loc cu modul sau de abordare,simplu ,timid,politicos dar cu maretie( auzisem de poemele sale,citisem cateva pezii ” La judecata istoriei,La Curtea de Arges,Judecata in pustiu,din intimplare la o discutie cu verisoara mea ,profesoara poeta Mona Valceanu ,am aflat ca participase la o lansare a volumului de versuri scrise de domnul 1

col. Ion Stan și Reporterul de serviciu, ing. Ion “Bebe” Bulearcă

Nicolae Braniste – daca nu gresesc “Impresii divine” si mi a citit ceva din acest volum) Doamna Dr. Ing Adina Perianu( cercetator stiintific principal la Institutul de cercetari pomicole Maracineni,sotia inginerulu Perianu fost sef de sectie la Presaj- Matriterie si profesor la Institutul politehnic din Pitesti)ne a recitat cu multa pasiune cateva versuri si a trasmis un mesaj umanitar O surpriza a venit din partea redactorului sef Nicolae Cosmescu,care enigmatic citeste cateva poezii,( nu stiam ca scrie poezii sau poate inca nu aflasem eu ,dar nu m a pacalise poeziile mi se pareau cunoscute). Dupa ce a citit ,cu multa intonatie si chiar cu talent ,ne marturiseste ca poeta Denisa Popescu ,care se afla in concediu si nu a putut onora invitatia, l a rugat sa citeasca cateva poezii scrise in ultima vreme Domnul Doctor Constantin Teodor Craifaleanu ne incanta cu peziile sale cu iz romantic – sonet stangaci,sonet nostalgic,( sper sa nu gresesc),provocat de domnul profesor Vasile Ghitescu ne povesteste despre o amintire din copilaria sa ( cand nu putea sa pronunte bine pe r)cu o fetita Marguta,declaratia sa in fata ferestei acestei,a inveselit atmosfera 6

ing. Pușa Chiriță

imediat si a fost aplaudat cu multa frenezie( eram inca sub influenta interviului luat de Denisa Popescu in emisiunea intitulata” Draga personaj principal – televizata la Antena 1 Pitesti) Pe domnul Dumitru Sima nu l cunosteam,un domn foarte retinut dar care intra repede in discutie daca era provocat,cu o figura blajina de bunic ingaduitor,ne citeste cateva poezii scrise de dumnealui,mi au placut a fost foarte interesante si linistitoare Poeta ing .Simona Vasilescu( o cunosteam de l lansare,imi placea modul sau de abordare si finetea cu care recita,mi a spus ca i se pare ca ne cunoastem mai de mult timp nu poate insa sa repereze din ce imprejurare- a ramas sa ne scormonim in memorie si sa aflam) recita cu candoarea care o carectizeaza cateva poezii scrise in ultimul timp O doamna pe care nu o cunosteam,o prezenta noua,,placut si foarte comunicativa daca nu gresesc “Pusa Chirita “( am inteles ca este de profesie inginer)se numeste,a citit din cartea – (Cel mai bun scop- parca a spus ca se numeste)-sa inca nepublicata un fragment, daca am retinut bine ( daca nu doresc sa fiu corectat) ” ce inseamna pentru mine o viata ce trebuie traita,ma uimit o traducere a numelui ARISTOTEL(unul dintre cei mai importanti filozofi ai Grecii Antice elevul lui Platon- o definitie a lui care m a fascinat-Primul motor= cauza miscarii din lume; este miscatorul nemiscat,Act 8pur,imaterial,gandire pua( divinitate suprema)), am avut la sfarsitul cenaclului o discutie particulara cu doamna pe aceasta tema nu stiam anumite lucruri despre aceasta traducere a numelui Am lasat la urma pe domnul colonel Ion Stan( a lucrat la jandarimi,sau la antitero nu am inteles bine,am aflat cu multa placere ca in tinerete a activat si la uzina – figura dumnealui mi se parea cunoscuta- am aflat ca ne interesectasem in activitatile noastre- cred ca la garzile patriotice- obligatorii in acele vremuri)m a impresionat taria cu care discuta despre,natie,natiune,popor(se simtea ca a fost militar de profesie -calit ) a citit un fragment din cartea unui scritor de origine maghiara- ( Negy Talarera sper sa nu gresesc)- NICOLAE IORGA- O biografie”( scrisa impreuna cu scriitorul NICHOLAS M) ,impresionant atat fragmentul citit cat si comentarile dupa. La plecare am ramas in fata Centrului Culturar cu domnul colonel Stan cateva minute bune si ne am amintit cum ne am cunoscut in tinerete la Dacia pe vremea cand lucram la cutia de viteze Sper sa nu fii uitat pe nimeni,domnul Cosmescu, in incheiereare , are amabiltatea sa mi dea microfonul si sa ma prezint( nu stiu daca a fost ce a mai buna alegere),eu neinstruit si euforic m am prezentat ,am spus cu ce m am ocupat unde am lucrat,cateva amintiri despre profesorul meu de limba romana din liceu ,am facut imprudenta( zic eu) sa fac cateva glumite care cred ca nu au fost potrivite avand in vedere audienta selecta ( cer scuze pentru nepriceperea mea de incepator si sepectator la cenaclu) dar am dorit sa incheiem cenaclu cat mai vesel cu putinta( nu intodeauna reusesti) Asta a fost tot,m am incarcat cu multa energie si setea de cunoastere a fost cat de cat potolita,daca o sa mai fiu invitat( se pote sa nu)o sa fiu prezent.

Nu pot sa nu mentionez o postare a redactorului sef -Ing Nicolae Cosmescu TREI MINUTE AM FOST… DENISA POPESCU!! Cenaclul din iulie a devenit deja istorie. A fost frumos, plăcut, chiar încântător, deși am evoluat într-o formație ceva mai restrânsă, dar într-un spațiu… mai generos! Am fost frustrați de absențele celor aflați în concediu sau vacanțe. În care se relaxează și… creează. A existat și un moment de suspans generalizat, când am început să citesc versuri!! Eu nefiind DSC_0100

Momentul în care Nicolae Cosmescu a fost… Denisa Popescu!!

poet. Asistența mă privea perplexă, dar a aplaudat. La final, când i-am anunțat cui aparțin poemele, au răsuflat ușurați că nu apăruse un… nou concurent. Explicația? Colega noastră, Denisa Popescu, Regina culturii argeșene, după cum am numit-o pe bună dreptate, fiind plecată în concediu nu avea cum să fie prezentă. Și totuși, a fost „alături” de noi! Dar nu datorită ubicuității, ci a faptului că mi-am asumat responsabilitatea de a-i citi poemele. Așa încât, timp de câteva minute am fost… Denisa Popescu!!

Multumesc pentru rabdarea de a parcurge postare mea.

Va saluta cu respect Reporterul de serviciu.

 
Leave a comment

Posted by on July 11, 2018 in Uncategorized

 

SPECTATOR LA CENACLU

„Bebe” Bulearcă, un personaj activ pe Facebook, a bb1publicat un amplu articol referitor la ediția din iunie a cenaclului „Armonii argeșene”, pe contul de facebook al CUTIEI VITEZE, pe care îl administrează. Cu acordul său l-am inserat pe blogul LSR-Filiala Argeș, pentru cei doritori să afle cum se desfășoară un asemenea eveniment.

 

„Un fost coleg de al meu de liceu si un fost uzinar de al nostru, Ing Nicu Cosmescu, acum membru al Lligii Scriitorilor Filiala Arges (sper sa nu gresesc) Redactor sef la revista literala CUVANTUL ARGESEAN, membrul al grupului nostru , ne-a propua ca o postare a colegului nostru fostul CTC-ist ION TOMA IONESCU, care cuprindea un fragment din volumul in curs de aparitie Albastri, fragment ce avea ca titlu “Uzina” sa fie inserat in editia a doua a revistei pe care o coordoneaza.

Cu acceptul colegului Ionescu i-am transmis acordul nostru iar Nicu Cosmescu ne a invitat (pe mine si pe ITI) la lansarea celui de al doilea numar al revistei literare CUVANTUL ARGESEAN, lansare ce avea loc la Centrul Cultural.
Am onorat invitatie, seara imbracat la patru ace, ca sa impresionez macar prin vestimetatie daca eu nu aveam mare lucru de spus, am ajuns la fosta Casa a Cartii din Pitesti, m-am invartit ceva timp dar cu ajutorul unei vanzatoare de toale am reusit sa gasesc intrare la Centru Cultural (pe o strada alaturata) am urcat scarile, nu fara emotii si am intilnit un domn cu o varsta venerabila pe care l-am intrebat unde este sala – Simpozion – unde trebuia sa se tina evenimentul, m a indrumat chiar ff bucuros ca mi face o favoare ( l-am zarit apoi in sala era unul din membri cenacului).

Am intrat in sala, cativa domni si o doamna (pe care am recunoscut o imediat fiind  Denisa Popescu- o doamna speciala, eleganta, cu o silueta fina, cu zambet fascinant la puratator, ii citisem cateva poezii care m-au sensibilizat prin profunzimea mesajului transmis, la cateva lansari de carte la care am participat – ION TOMA IONESCU, Cristina Onofre, Mona Valceanu, a fost anfitrioana), un domn bine, cu ochelarii fumuri si un barbison aranjat statea la masa prezidului (am aflat mai tarziu ca se numeste Adrian Mitroi si ca este Presedintele L S R filiala Arges), am salutat am intrebat daca aici are loc evenimentul la care trebuia sa particip, am primit confirmarea si m-am asezat pe un scaun.
Imediat doi domni din fata mea (cer scuze nu stiu cum se numesc) m-au introdus intr o discutie despre energie electrica, nuantata cu putine precizari de iz politic care facea referire la exodul de emigranti in tarile apropiate si rolul lor in anumite domenii, incet incet sala (nu prea mare dar destul de incapatoare ca sa nu te simti aglomerat) se umple, domni de varste diferite cu fete expresive sau visatoare, doamne simpatice foarte cochete si cateva domnisoare (cred ca nu erau la liceu inca), cei veniti se asezau pe scaun cu o expresie de autocunoastere si stapanire de sine, isi face aparitia si Nicu Cosmescu insotit de o doamna prezentabila (am aflat ca este directoare. Dar nu stiu daca la Centru Cultural sau la o alta fractiune culturara- sper sa mi iertati ignoranta- nu sunt familiarizat in domeniu).

1N2A4618
Apare si colegul nostru Ion Toma Ionescu, mai pusese cateva kilograme in plus fata de cum il intilnisem ultima oara, imbracat in pantaloni trei sferturi si tricou de culoare neagra, cu ochelari de intelectual la ochi, cu o privire visatoare (te intrebai daca cumva compune o noua poezie si atunci a aparut inspiratia) ITI era insotit de un domn slabut, ff implicat si oarecum nervos, ne am salutat, am gasit trei scaune libere ne am asezat in echipa, am discutat putin cu ITI despre familie, despre copiii si nepotii lui, l-am intrebat cum se simte, mi a raspuns “amarastean pentru o pensie de mizerie, dar liber din punct de vedere al spiritului”.
Dupa politeturile de rigoare, Nicu Cosmescu isi ia in primire rolul de gazda si de redactor sef, face anunturile privind modul de desfasurare al evenimentului, anunta ca lansarea celei de a doua editii a revistei o sa aiba loc spre mijlocul programului , dupa ce domnii si doamnele din sala care au scris in revista o sa ne citeasca din scrierile lor.

M am simtit putin in plus, mai ales ca eu nu eram obisnuit cu rigorile literale si cu prezenta multor oameni “de cultura” ii putem numii, recunoscuti si consacrati , am remarcat o precizare scurta a lui Nicu Cosmescu – cenaclul nu este un moment de formare – formare se face in alta parte (a amintit unde) ci de prezentare si dezbatere -, de regula eu sunt un tip – cam tupeist- nu ma pierd cu firea si intru in vorba atunci cand am ceva de spus,acum nu avea prea multe de spus asa ca am ascultat in tacere si cu interes.

Nicu Cosmescu, inginer de profesie, a ales varianta optima pt ca cenaclu sa se desfasoare in conditii bune, eficient si sa se incadreze in obiectivul propus (in timpul alocat), mesele fiind aranjate in forma de U, tronand in centru masa prezidului, participantii stand pe scaunele aranjate pe cele doua laturi (stanga drapta mesei prezidului) a trasmis microfonul unei doamne simpatice cu nume sonor (cred ca Bogdana Demir)  rugand o ca dupa terminarea prezentarii sale sa-l trasmita urmatorului participant la cenaclu (in asa fel microfonul ajungea la jumatatea timpului la masa prezidiului, urmand ca redactorul sef sa faca lansarea revistei).
Rand pe rand participantii, care au avut ceva de spus (eu nu), au citit cu mult patos poezii, sau cateva fragmente de proza, am ascultat fascinat (poate se vede din poza interesul si uimirea de pe fata mea), m-a uimit faptul ca erau scritorii de varste diferite, de la adolescente la venerabili, tineretea si etuziasmul cu care citeau, expresia bonoma si inflacarara fetelor lor, facea ca diferenta de varsta sa dispara, (ma ducea cu gandul la cafenelele literale la care participau scriitori in trecut).
Nu pot sa prezint tot ce s-a citit, nu ar fii frumos din partea mea sa intinez cu nepriceperea mea frumusetea prezentarilor acestor minunati scriitori argeșeni.
Dupa lansarea revistei, un domn in varsta agil si cu un glas tineresc (am aflat ca se numea Mihai Ghitescu) ne aminnteste ca se implinesc 129 (sper sa nu gresesc) de la trecerea in nefiinta a marelui scriitor Mihai Eminescu si ne roaga sa pastram un moment de reculegere – lucru care s a intimplat, un alt domn,ceva mai tanar, caruia redactorul sef se adresa cu ‘ Domn Doctor’ (am aflat apoi ca se numeste Georghe Ene) a prezentat cu aceasta ocazie un interesat expozeu despre Mihai Eminescu, scotand in evidenta nu numai latura lui literara ci si patriotica
A venit si randul colegului nostru Ion Toma Ionescu sa citeasca cateva poezii si un pamfelt, in final un domn foarte simpatic (nu am retinut bine numele, rog sa mi fie iertata nepricepera)  ne-a amintit ca in aceasta luna a trecut in nefiinta si renumitul dramaturg, IL Caragiale, a citit apoi o schita umoristica scrisa de acesta.
Cenalul literar a luat sfarsit intr-o strare de buna voie si etuzuasm, de fericirea pe care ti o dau lucrurile bine facute.

O sa va prezint un fragment publicat de domnul Gheorghe Mohor in pagina 17 a revistei:
“la 12 martie 2018 a avut loc in orasul Pitesti, lansarea primului numar al revistei ” Cuvantul argesean” botezata astfel de presedintele LSR filala Arges, medicul scriitor Adrian Mitroi, revista care si deschide paginile nu numai nembrilor LSR ci tuturor celor cu har literar, grupati in jurul redactorului sef Ing Nicolae Cosmescu”.

VA multumesc pt rabdare sa uram

LA MULTI ANI CUVANT ARGESAN!!!!”.

 

 

 
Leave a comment

Posted by on June 30, 2018 in Uncategorized

 

Revista CUVÂNTUL ARGEȘEAN

Pentru a citi revista, dați click pe

Revista nr. 2-iunie 2018

Cop 1 nr. 2_001

 
Leave a comment

Posted by on June 15, 2018 in Uncategorized

 

Nicolae Braniște

Braniste Nicolae (1)

 

 

 

La judecata Istoriei

 

 

 

Nu-i ușor să judeci Istoria,

Făuritorii, o știu mai bine,

Pe uniii-a bucurat gloria,

Alții au pătimit, în mulțime.

 

 

Rătăcitori de timp scriu Istorie,

Clipa, o face cum vrea ea,

Unele, au parte de glorie,

Din durere, ori soartă rea.

 

 

Și ea, Istoria, ne judecă pe noi,

De ce-am mâzgălit-o cu sânge,

Bine îi era, spălată de ploi,

Urmașii nu aveau de ce plânge.

 

 

E greu de judecat Istoria,

Se rupe firul, când cineva țese,

Făuritorii, își pot pierde gloria,

Frânturi se scriu din interese.

 

 

Nu-i ușor să judeci Istoria

Când alții, o scriu pentru tine,

Chipuri străine îți fură gloria,

Țara nu-i în hotare, cum e bine.

 
Leave a comment

Posted by on June 4, 2018 in Uncategorized

 
 
Liga Scriitorilor Arges

Blogul Ligii Scriitorilor din Argeș

ROXANA

"FUGI DE LINGUSITORI SI DE CEI CE TE LAUDA" (ANTON PANN)